Logoree de gigolo (introducere)

gigologo — Wed, 18 Feb 2009 16:09:57 +0000

Nu sunt un tip fără cusur. Perfecţiunea este prerogativa lui Dumnezeu şi cu Moşu’ nu te pui! Proaspăt disponibilizat, cu faţa lipită de geamul murdar al 69-lui, mă gândeam de ce să mă apuc cu cei aproape 40 de ani ai mei şi cu perspectiva sumbră zugrăvită cu atâta insistenţă de presă şi de tot mai multă lume? Unde o fi pasul înainte în şutul în cur? Ude-i cuiul în toată povestea asta? Am făcut de toate la viaţa mea: am lucrat în fabrică şi ca mecanic lăcătuş, şi ca tâmplar într-un atelier de mobilă, am fost ziler pe şantier, am tencuit, zugrăvit şi vopsit lemnărie, am demolat teracote şi am lucrat o vreme într-o tipografie, mi-am făcut şcoala la seral, sunt cum s-ar zice un „educated fool”, am o diplomă frumoasă, dar toate astea la ce folos? Nu-s genul care face mici lucrări ocazionale, nu-mi place fuşereala, nu-s meseriaşul de ocazie să desfund o chiuvetă sau să schimb o garnitură la baie, nu mă bag la ciubucuri. Dar la ce să mă bag, de ce să mă mai apuc? Reconversia profesională în astfel de perioade tulbure pare doar praf în ochi sau o frecţie la piciorul de lemn… Rămâne? Rămâne o idee salvatoare, ceva, acel ceva care-ţi vine aşa din senin. În acest punct mort am simţit o briză de parfum proaspăt şi discret. Şi mi-a venit ideea! Gigolo! Mă fac gigolo. Sunt un bărbat discret, manierat, curat şi agreabil. Respect femeile şi le iubesc. Şi n-am pretenţii absurde. Nu visez la vilă cu trei etaje, nu-mi doresc maşină de fiţe, vreau doar un trai obişnuit şi să fac ceva ce-mi place… E o idee. Voi ce ziceţi?

bărbaţi sub papuc

Logoree de gigolo (introducere)